Având in vedere confirmarea unui caz de infecție cu virus WEST NILE la om, în municipiul Târgu Mureș, se impun unele precizări legate de această boală infecțioasă, precum și măsurile necesare pentru prevenirea difuzării infecției West Nile.

Simtomatologia și modul de transmitere a infecției cu virusul West Nile

Datorită faptului că este o boală comună omului și animalelor, infecția cu virusul West Nile este încadrată în grupul zoonozelor.

Virusul West Nile se transmite la animale și la om prin înțepătura de țânțar. Condiția pentru ca un
țânțar să devină vector, este ca acesta să se hrănească cu sânge provenit de Ia un animal deja infectat, deoarece virusul la animale, în faza de început a bolii, se regăsește in sistemul circulator.

Odată pătruns în sistemul digestiv, virusul va fi multiplicat de celule, localizându-se în final în glandele salivare ale țânțarului. În acest stadiu vectorul devine capabil de a transmite boala dacă se va hrăni pe un animal receptiv sănătos.

Din cercetările efectuate până in prezent s-a constatat că păsările sunt singurele animale în sângele cărora virusul se găsește în cantități suficient de mari pentru ca țânțarul să se infecteze. Sângele cailor și al omului reprezintă de asemenea un mediu propice pentru multiplicarea agentului infecțios, însă cantitatea de virus circulantă nu este suficient de mare și astfel, prin hrănire, țânțarul nu se infectează.

Boala este astfel menținută în natură prin repetarea unui ciclu de contaminări reciproce între țânțar și diversele specii de păsări domestice și sălbatice de pe teritoriul unei localități sau a unui județ.

Ocazional când în ciclu intervin țântari care se pot hrăni atât pe păsări cât și pe mamifere, pot apărea și cazuri de îmbolnăvire la om sau la cai. Trebuie subliniat faptul că păsările migratoare au
un rol determinant în introducerea bolii în teritorii unde nu a mai fost semnalată.

La om simptomele cele mai des întâlnite sunt febră (38 - 40 de grade C), dureri de cap, gât, mușchi și articulații, lipsa poftei de mâncare, greață, conjunctivită. Pot apărea chiar diaree sau semne respiratorii.

Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei sezoniere.

În anumite cazuri (1 din 150 de persoane infectate) boala poate evolua spre forme mai grave cum
ar fi encefalită, meningită, meningoencefalită sau chiar poliomielită. Categoriile cele mat afectate sunt copiii și persoanele in vârstă.

La cai boala evoluează în general asimptomatic. Totuși, aproximativ 1 din 10 cai infectați pot prezenta semne care demonstrează afectarea funcţiilor măduvei spinării și a creierului: pierderi de
echilibru, instabilitate, pareze, paralizii, abatere care alternează cu accese de agresivitate, reacție
exagerată la lumină, zgomote, mișcări necontrolate etc. Mortalitatea poate ajunge până Ia 40 — 60% din caii afectați.

Păsările reacționează variabil Ia infecția West Nile. Unele specii nu prezintă nici un semn caracteristic, pe când altele manifestă diverse simptome cum ar fi: scăderi in greutate, pene zbârlite, incapacitate de a zbura, capul lăsat pe spate, tulburări de echilibru în mers, mișcări de "pedalare „ ale picioarelor. În mod obișnuit, moartea survine la 25 — 40% din păsări în 24 de ore de Ia apariția semnelor nervoase.