Temperatura primăvăratică ne-a scos din casă și ne-a condus spre unicul loc din România (și din interiorul Arcului carpatic), situat la peste 450 de metri altitudine, unde crește floarea care poartă numele de bujor de stepă (Paeonia tenuifolia).
"În acest an floarea a înflorit începând cu data de 10 aprilie și a fost prima primăvară în care aceste flori gingașe au trăit câteva zile sub zăpadă".Așa și-a început povestea domnul Octavian Călugăr, custodele onorific al Rezervației Botanice de la Zau de Câmpie, după care a continuat cu multe alte informații prețioase pe care ni le-a oferit dovedind că este întrutotul dedicat muncii pe care o face de circa 10 ani de când se ocupă de rezervație.
"Bujorul e o plantă foarte firavă, dacă tai un bujor înflorit ca să îl pui în vază, acesta se va usca în circa 10 minute de la tăiere. Planta nu trebuie niciodată tăiată pentru că prin bulbii de pe tulpină își asigură hrana pentru anul viitor. Aceasta a fost greșeala fatală comisă de oameni, care a dus la dispariția plantei din Europa Noi am avut grijă multă. Este o muncă onorifică, dar e o muncă care aduce satisfacție în fiecare primăvară, prin turiștii care ne vizitează. Se duc de aici încărcați pozitiv".
Așa am plecat și noi după două ore petrecute împreună. La despărțire, domnul Călugăr, vădit emoționat de vizitatorii care au ținut morțiș să vadă, cu ochii lor, această minune a naturii, în ciuda anilor care le împovărează umerii , ne-a declarat "Prieteni ai Bujorului de stepă".
Astăzi B-unicilor li s-a oferit încă o șansă de a fi fericiți și de a petrece o "zi perfectă"