În secolul al XVIII-lea, numărul românilor din oraş era destul de însemnat, ei fiind concentraţi la nord de cetate, în zona actualelor străzi Avram Iancu şi Mitropolit Andrei Şaguna. În 1750, românii din oraş cu sprijinul comerciantului Andrei Grecu construiesc o biserică de lemn, care în 1780 „prin negrijea căplanului Ioan” arde în întregime.

Epsicopul unit Ioan Bob nu uită promisiunea de a construi credincioşilor uniţi o nouă biserică. După ce asigură terenul, în 1792 pune la dispoziţia arhitectului Ioan Topler suma necesară pentru cumpărarea a 20.000 cărămizi, furnizate de comerciantul Fogarasi zis Petrisor Ioan. Biserica este începută în 1793, lucrările fiind terminate în 1794.

Planul bisericii aduce cu cel al bisericilor de lemn româneşti: un naos în mărime de 12,6 x 9,2m care are spre est altarul semicircular. În partea de nord se află o încăpere semicirculară cu rol funcţional. Intrarea se află pe latura vestică formând o mică încăpere boltită deasupra căruia se înalţă turnul.

Biserica poartă amprenta arhitecturii baroce, cu calote boeme ce se sprijină pe arce dublouri pe imposte, bogat profilate, exteriorul fiind mai sobru cu excepţia turnului ce se termină cu un coif din tablă şi forme de bulb. O placă situată deasupra intrării arată ctitorul:

„IN CULtUM DeL strVXITeXornaVitqveJoannes BabbEpIsCopVs Fogarasensls”De aceea i se mai spune „Biserica lui Bob”.

Fenomenul interferenţei arhi­tecturii de lemn cu cea de piatră este cât se poate de bine ilustrat de biserica „Înălţa­rea Domnului” (plasată nu departe de Bise­rica de Lemn „Arhanghelul Mihail”). Este o biserică de referinţă pentru românii din municipiul Tîrgu-Mureş având şi cel mai important cimitir ortodox în jur, fiind o biserică funcţională.

Biserica de piatră preia formele compoziţionale ale monumentelor de lemn ca plan pronaos, naos şi absidă, elevaţia are un caracter de monumentalitate specifică impusă de materialul folosit. Turnul are elemente barocizate ce ţin de fenomenul perioadei în care a fost construită (1794). Vechea pictură murală a acestui lăcaş de cult nu se mai păstrează, fiind înlocuită în 1933. De la sfârşitul sec. XVIII datează un grup de icoane înfăţişând pe Maica Domnului cu Pruncul, Isus Pantrocatror, Evanghelistul Ioan, Sfântul Ştefan şi Învierea. Opere de un accen­tuat iera­tism, cu un desen viguros şi o cromatică cal­dă şi echilibrată, ele aparţin probabil unui artist rămas anonim.