Bunicii îmbrăcați în straie de sărbătoare s-au adunat în jurul focului și au marcat dubla semnificaţie a zilei de 24 Ianuarie: Mica Unire şi ziua lui Badea Cârţan, "dacul coborât de pe Columnă cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci".

Îndrăgitul interpret de muzică populară Ciprian Istrate s-a alăturat șezătoarei noastre  îndemnându-ne:" Hai să fim ca frații !"

Am încheiat seara încingând o horă....Hora Unirii!!!!

Video1 Video2

Într-o astfel de zi şi lună(24 ianuarie  1849), se năştea, în sătucul Cârţişoara, de sub streaşina Munţilor Făgăraş, cel care îşi va împrumuta numele de la aşezarea sa natală,Gheorghe Cârţan, fiu de plugar, fără pământ şi fără carte, devenit legendă vie, un înţelept fără astâmpăr,care voia să ştie, să cunoască. Îl interesa mai ales începutul neamului şi al tuturor lucrurilor, obârşia lor, rădăcina istorică dătătoare de nobleţe şi demnitate.

În toamna anului 1896, el va porni, pe jos, către Roma, capitala Italiei, pentru a aşeza pe soclul Columnei Împăratului Traian un pumn de ţărână şi de grâu românesc, în semn de cinstire a eroilor căzuţi în războaiele daco-romane.

După 45 de zile de drumeţie a ajuns la marginea oraşului etern l-a salutat cu: „Bine te-am găsit, maică Romă". A pătruns în Roma prin Via Campana, a trecut pe lângă Terme, ruinele Colosseumului, bazilica Maxentiu , Forul Roman  şi...deodată – Columna.„- No că asta este! ". Aici, obosit şi cu ochi înlăcrimaţi, ciobanul din Cârţişoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el. Şi-abia apoi şi-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Roma.

Din desaga lui din lână vârstată, mirosind a mămăligă şi caş, a scos un săculeţ cu pământ luat din grădina casei din Cârţişoara şi l-a vărsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o năframă legată cu nod a scos şi un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semănat în ţărână. Şi fiindcă venise noaptea şi datoria era împlinită, s-a întins pe cojocul lui ciobănesc, visând, pe aripi de somn, că intrase şi el în mulţimea de pe Columnă, printre dealurile săpate în piatră, pe sub pădurile dese, păşind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munţii lui de acasă. Sus, pe cer, Cloşca cu pui şi Ursa Mare dovedeau că ajunsese în Cărţişoara, pe malul Balei, împreună cu tot neamul său.

Când s-a trezit a doua zi, dimineaţa, în jurul lui erau strânşi o mulţime de gură-cască: poliţişti, pompieri, măturători, precupeţe... Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci". I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.

Zece ani mai târziu, la 24 ianuarie 1859 s-a făcut primul pas important pentru înfăptuirea statului național unitar român, adică Mica Unire. Mare pas, s-a făcut pe data de 1 decembrie în 1918 la Alba Iulia, când a avut loc Marea Unire. Deziderat  înfăptuit , după mai bine de şapte ani de la trecerea lui badea Cârţan la cele veşnice, la 7 august 1911.

 Dovadă stau chiar cuvintele scrise pe crucea mormântului său din cimitirul oraşului Sinaia: "Aici doarme Badea Gheorghe Cârţan, visând  la întregirea neamului".